Peste valuri, peste dune

M-am mirat

C-ai plecat

Dup-un sarut,

Nu mai mult.

Si-ai lasat,

Pe-nserat’,

O fata trista

Cu-o batista

Sa-si stearga lacrima,

Poate ultima…

La apus,

Te-ai tot dus

Pana nu te-am mai zarit,

Pana n-ai mai fost nimic.

Un punct in zare,

Peste mare,

Peste valuri nebune

Si chiar dincolo de dune,

Iubirea mea,

Iubirea ta,

S-au sfaramat.

S-a terminat.

Just sayin’

“Nu cunosti un om pentru a te indragosti de el. Mai intai te indragostesti, apoi il cunosti. Eu sunt indragostit de tine, acum vreau sa te cunosc.”

(Dragoste si pedeapsa)

Ah, dac-as muri-n picioare

Ah, dac-as muri-n picioare

Si lacrimi pe-obrazul mamei n-ar cadea,

Mi-e ciuda c-as vrea sa scap de viata, cu viata mea,

Sa nu mai simt cand altii ma fac sa sufar,

Sa nu mai simt cum se scurge durerea-n mine,

In sufletul meu cald.

Mi-e ciuda ca as face-o, c-as muri,

In bratele destinului amar

Ce-n viata ma poarta ca-ntr-un iad,

Ca-ntr-un ocean nemilos ce ma-nghite-n suspine.

Ah, dac-as muri-n picioare,

Macar mandrie-as mai avea

Si m-as uita-n ochii celor care m-au intristat,

Ce m-au tradat, ce m-au uitat.

N-as plange, caci n-as mai avea ce,

Cand sufletu-mi e pustiit de vanturi reci.

Ah, dac-as muri-n picioare,

Sa nu stau umila, in genunchi, in fata ta,

Dragoste desarta, Prietenie – o iluzie, Speranta moarta…

Dar mama, stiu, va plange focuri vii

“Ah, copilul meu din tronul mortii,

De ce-ai plecat asa devreme, ah, asa devreme?”

Pe catafalcul negru-ar sta, etern, doar amintirea mea,

Si-o cruce mazgalita, cu-n nume ce multi in lume-l poarta,

S-ar sterge-n soarele de vara, s-ar ninge-n iarna alba.

Peste inima mea, frunze grele ar cadea,

Dar eu-s usoara, precum e mai nimic…

Ah, dac-as muri-n picioare,

Nimeni pe suflet nu m-ar mai calca.

Ask ve ceza 47 Bolum Muzik

Ah, muzica din Ask ve Ceza…

“Dert doldu tasa doldu gönül kesesi
Baharların yazların çıkmıyor sesi
Gün oldu gece oldu gitmedi yüzün
Çok şey eksik çok şey yarım
Canın yaşlı gözü
Kuru bir ayaz kapımda
Kış kıyamet ah yokluğun
Kaderimin ince süsü, aşkı mum lekesi.
Gençliğim hayrı mı kalır?
Kendi gider adı kalır?
Ah çıksa da izi kalır, aşkı mum lekesi.”

“Inima mea e plina de tristete.

Primavara, vara este liniste.

Zi si noapte eu nu pot uita chipul tau iubit.

Multe lipsesc, multe au ramas neterminate…

Lacrimile nu mi se mai opresc.

Uscat si rece bate in usa mea,

Dragostea lui este ca de ceara.

Tineretea va ramane departe?

Se va duce, doar numele lui va ramane.

Ah, chiar daca trece, va ramane o cicatrice…

Dragostea lui este ca de ceara.”

Virgins should go to the light

O poezie care are ca punct de plecare setul de fotografii cu acelasi nume, semnat Noelia Carballo…

“In spatele sufletului meu se afla

O floare din matase alba, veche,

Ce-acopera, ca un val, trupul meu.

O adiere de vant imi intinde hainele la uscat pe pajistea verde.

Dar goala fiind acum, mai uda ma simt,

Caci valuri de apa ma chircesc usor pe mal

Si-mi aduc genunchii sub sani,

Pe lutul ce-mi mangaie trupul fierbinte.

Caldura ma cuprinde.

Mi-aduc aminte de vantul cuminte,

De norii pribegi deasupra unei flori de matase.

Un strigat usor, un scancet poate,

Si floarea dispare, luata de vant,

Culcata la pamant si nimicita de buze.

A doua zi ma trezeste aceeasi lumina calda de noaptea trecuta…

Virgins should go to the light.”

Spre noapte

Priveam pe geam in timp ce el imi saruta umarul

Si nu-mi dadeam seama unde esti.

O clipa, as fi vrut sa fi fost tu cel care,

Cu mana lui puternica, imi cuprindea mijlocul.

O lacrima desarta isi lua avant pe-al meu obraz

Spre noapte, sa te-anunte durerea mea.

Pe gatul meu uscat curgeau, siroaie, alte buze

Pe care le desfata pielea mea catifelata.

In trupul meu e-adapostit un suflet inlemnit

Neiubit, lovit si parasit.

Dar trupul meu, atat de istovit de tremurul durerii

Pleca, spre noapte, sa te gaseasca.

Ah, nu esti tu cel care-mi alinta mainile reci,

Inerte pe pervaz.

Ah, esti tu cel pentru care eu plang, spre noapte…

Mormantu-i aproape

Se-ntinde tacerea pe toata noaptea mea,

Vazduhul miroase-a durere,

De pamant mi-s lipiti genunchii

Si-astept sa-mi prabusesc trupul de lutul rece.

E semn ca-i mormantul aproape,

Mormant fara cimitir, acoperit de basme neimplinite.

Acum, ca viata se lasa in vale,

Unde ecoul inimii mele-a tacut,

Te las, sa fii al altcuiva,

Sa ma uiti. Caci mormant mi-e inima

De dragoste neagra.

Fotografii 9

This slideshow requires JavaScript.

De-ar fi viata

De-ar fi viata un tort de fericire, eu n-as avea nicio felie.

De-ar fi viata un copac in care cresc sperante,

As avea mereu cosul gol.

De-ar fi viata o carare dreapta, la mine s-ar ingusta,

Pana n-as mai avea loc sa mai fac vreun pas.

De viata e o mare de tristete, atunci,

Inot mereu in ea si nu ajung la mal.

De viata e o proasta cascadorie,

Tu nu ma prinzi si ma lasi sa cad.

Monolog

In mai, ninsoarea vine de la plopi,

Se-asterne toata pe campul verde

Si peste florile ce-abia s-au trezit.

In mai, bucuria vine din lucruri marunte,

Precum e monologul meu cu voi.

Cand soarele rasare, iata plopii scuturandu-se.

Cand soarele apune, iata-ma pasind timid

Pe campul verde din sufletul meu.

In mai, se scutura batiste albe pe rani verzi.

Azur-Iubita mea de mai-nainte

 

La o masa mai retrasa
Sta o fetita frumoasa
Nici nu bea nici nu mananca
Numai la mine se uita.

Refren:
Iubita mea de mai-nainte
Mereu eu te voi tine minte
Voi plange si voi regreta
Ca nu mai esti iubita mea.

Nu rade nici nu zambeste
Parca nici nu ma priveste
Insa eu o cunosc bine
Ca se gandeste la mine.

Refren:
Iubita mea de mai-nainte
Mereu eu te voi tine minte
Voi plange si voi regreta
Ca nu mai esti iubita mea.

Mie nu mi-a fost usor
Fara ea credeam ca mor
Si pentru ca ne-am iubit
Soarta iar ne-a intalnit.

De-atatea lumanari suflate

seara, cand suflu-n lumanare,

simt de parca-ntreaga lume s-ar stinge cu ea.

si-n viata mea, stinsa de-atatea lumanari suflate in asteptarea ta,

seara de seara, topita de suflu, ca ceara lor,

a mai ramas privirea-mi plansa

lipita de geamul rece al camerei mele.

trupul meu firav, spre stele se-ndreapta,

prin oglinda racorita de stropi de ploaie,

a ferestrei mele, sa mai vad, in noapte, macar,

un cer senin. lumina lunii ma-ngenuncheaza

pe drumul greu spre patul rece, de satin.

si cad si plang si-mi amintesc ca nu mai esti.

seara, cand suflu-n lumanare,

mi-aduc aminte c-ai plecat…

1 Mai 2011

Mormant

Mi-ai spus sa lasam cateva clipe distanta intre noi.

In tot acest timp eu n-am trait decat vecii de tristete.

Cand eu plangeam, tu beai lacrimile mele

Dup-o noapte de amor cu ea.

Patul vostru e mormantul meu si petalele

Pe care ai culcat-o sunt flori culese ce cresc pe el,

Din pamantul in care m-am transformat eu.

Mana cu care-i mangai trupul e mana care

Ma ridicase cu o zi in urma.

Gura ta, de pe care plecau sarutari, candva,

Pe buzele mele, atinge gura alteia.

Imbratisarea cu care ma primeai, noaptea,

Ofera cuib altui trup.

Mormant, mormant viu e patul vostru,

In care placerea voastra e urletul meu de moarte.

Ce-ai facut?

Lipsita de nadejde, am luat pistolul rece

Cu mana ce-ti mangaiase chipul ieri

Si-am indreptat tragaciul catre suflet

Sa te omor din mine.

Am vrut sa te aud cum urli disperat,

Sa ma salvezi macar sa-ncerci, dar tu,

Indiferent, nu ai tradat vreun suspin de demult,

Precum ai facut pana ieri.

……………………………………………………

Suntem doar noi doi in camera; nu-mi pasa

Ca femeia cu care esti acum asteapta dincolo de usa.

Vreau doar sa-mi iei pistolul cu-n sarutat,

Dar tu-mi spui ca-ti stric viata, sa-ncetez…

Eu zambesc amar si stiu ca s-a sfarsit.

Usa se deschide, intra ea. Ii spun sa taca,

El s-auda glontul, sunetul sinistru din teava,

Cu care termin totul.

Ce-ai facut? Ce-ai facut?

Nici n-am murit. Nu mai traiam demult…

Mereu aici, undeva

Caut raspunsul la o-ntrebare:

De-as apasa tragaciul rece

Mi-as pierde rasuflarea sau, poate,

Am murit deja?

Ti-as vedea chipul plin de lacrimi

Deasupra pamantului greu

Ce-mi strange trupul fraged

Si ti-as sopti sa-mi lasi un trandafir sarutat

De buzele tale tremurande,

Pe mormantul ce ne-a unit odata,

Ce acum ne-a despartit.

Si ia pamant in pumnul tau

Si ia-l in buzunar,

Si ia, cu tine, cand vei pleca,

Mirosul frunzelor uscate ce, cazute peste mine,

Stau. Sa nu ma uiti nicicand,

Sa nu ma uiti, iubirea mea.

Mereu, vie in inima ta,

Mereu, moarta, aici, undeva…

Doar usa-n urma ta

Dupa ce-ai plecat totul s-a daramat in urma ta,

Doar usa pe care ai iesit a mai ramas

Sa-mi stea dovada ca m-ai parasit odat’.

De vant, se clatina incet, usa peste care

Cu pasul hotarat ai trecut si-ai lasat in urma ta

Un suflet intristat de moarte, in lacrimi prapadit,

Ca si cand n-am fost nimic pentru tine, ca si cand…

Doar usa mi-a ramas sa-mi spuna ca nu m-ai iubit nicicand.

Fotografii 8

This slideshow requires JavaScript.

Fotografii 7

This slideshow requires JavaScript.