seara, cand suflu-n lumanare,
simt de parca-ntreaga lume s-ar stinge cu ea.
si-n viata mea, stinsa de-atatea lumanari suflate in asteptarea ta,
seara de seara, topita de suflu, ca ceara lor,
a mai ramas privirea-mi plansa
lipita de geamul rece al camerei mele.
trupul meu firav, spre stele se-ndreapta,
prin oglinda racorita de stropi de ploaie,
a ferestrei mele, sa mai vad, in noapte, macar,
un cer senin. lumina lunii ma-ngenuncheaza
pe drumul greu spre patul rece, de satin.
si cad si plang si-mi amintesc ca nu mai esti.
seara, cand suflu-n lumanare,
mi-aduc aminte c-ai plecat…
1 Mai 2011
Lowsun 
Thanks