Copil prost

sunt un copil prost
care mai crede inca in Mos Craciun,
desi nu l-a vazut vreodata.
sunt un copil neatent
care se loveste de un zid
si tot in el se duce.
sunt un copil zapacit
care uita ziua mamei lui
dar ii aduce flori peste o luna
si-i spune: La multi ani!
sunt cel mai ciudat lucru
care mi s-a putut intampla.
si, prin sufletul meu,
zboara hartiute, in mod haotic,
pe care-s scrise cuvinte mari
precum Iubire, Prietenie, Speranta…

Ah, dac-as muri-n picioare

Ah, dac-as muri-n picioare

Si lacrimi pe-obrazul mamei n-ar cadea,

Mi-e ciuda c-as vrea sa scap de viata, cu viata mea,

Sa nu mai simt cand altii ma fac sa sufar,

Sa nu mai simt cum se scurge durerea-n mine,

In sufletul meu cald.

Mi-e ciuda ca as face-o, c-as muri,

In bratele destinului amar

Ce-n viata ma poarta ca-ntr-un iad,

Ca-ntr-un ocean nemilos ce ma-nghite-n suspine.

Ah, dac-as muri-n picioare,

Macar mandrie-as mai avea

Si m-as uita-n ochii celor care m-au intristat,

Ce m-au tradat, ce m-au uitat.

N-as plange, caci n-as mai avea ce,

Cand sufletu-mi e pustiit de vanturi reci.

Ah, dac-as muri-n picioare,

Sa nu stau umila, in genunchi, in fata ta,

Dragoste desarta, Prietenie – o iluzie, Speranta moarta…

Dar mama, stiu, va plange focuri vii

“Ah, copilul meu din tronul mortii,

De ce-ai plecat asa devreme, ah, asa devreme?”

Pe catafalcul negru-ar sta, etern, doar amintirea mea,

Si-o cruce mazgalita, cu-n nume ce multi in lume-l poarta,

S-ar sterge-n soarele de vara, s-ar ninge-n iarna alba.

Peste inima mea, frunze grele ar cadea,

Dar eu-s usoara, precum e mai nimic…

Ah, dac-as muri-n picioare,

Nimeni pe suflet nu m-ar mai calca.