Abia atunci

Cand apa curgatoare va sta in loc

Si norii nu vor mai fi purtati de vant,

Cand anotimpurile se vor contopi intr-o iarna lunga,

Iar florile nu vor mai avea culoare,

Abia atunci te voi uita.

Dragostea mea, viata e scurta

Si nu mai esti sa opresti timpul pentru noi doi.

Am uitat sa mai sarut si alte buze,

Doar tu m-ai invatat iubirea, dragul meu.

Tocmai cand eram fericita ca puteam sa zbor

Tu ai plecat.

De ce mi-ai eliberat mana dar mi-ai intemnitat suflarea?

Mi-e moarta dorinta de a mai trai.

Fara tine, mi se usuca viata.

Eu inca te astept.

Dar tu nu vii niciodata.

Noroc

Viata mea este dintotdeauna un trifoi cu trei foi, ce creste pe stanci grele de piatra colturoasa. Viata mea nu-mi aduce covor de zambete pe care sa pasesc in zilele ploioase si intru asa, plina de noroi in sufletul meu. Mi-am inchistat orice dorinta si-am ales sa fac tacere. M-am invaluit in amintiri, anapoda, fara vreun sens, cum arunci orice haina pe tine doar pentru datoria catre civilizatie.

De curand am incercat si eu sa-nvat a rade strengar, fara emotie. Dar n-am reusit. N-am lacrimi, nu plang… Inund inauntru, insa. 

Poate n-am noroc…