Cerul din calcaie

Cred c-am incetat sa mai fiu persoana de-altadata,

Caci melodii crunte nu ma mai trezesc

Din lunga mea visare.

O visare grea, dar secata de substanta,

Ce, odata, imi era hrana si apa.

Nopti nedormite la miez de alta zi,

Umbre prelungite, pe perete,

Maini intrerupte din a se mai tine strans,

Buze decolorate, ce nu mai saruta alte buze,

Uscate de saliva, frante in cratere,

Unde rujul abia s-a mai adunat.

Suflete pierdute in fapte spurcate,

Ganduri ce le stiam si ieri,

Gesturi anchilozate, din degete degerate,

De prea mult frig. De frigul din mine.

Ce-a fost atunci nu mai este.

Ce-am adunat s-a risipit,

Precum se risipeste soarele printre norii abundenti,

De pe cerul lipit de calcaie.

 

Am incetat a mai fi eu insami,

Fiind eu insami, prea mult timp.

Portrete la comanda @ Poppy Store

Astazi, am creat o pagina de Facebook, si anume:

https://www.facebook.com/poppygailstore/,

unde veti putea vedea portretele facute de mine si unde puteti comanda unul, pentru frate, sora, mama, tata, prieteni, iubit/a, dar si animalul de companie (de ce nu?).

Realizez portrete alb-negru, la comanda, pe foaie alba sau usor galbuie (pentru aspect invechit), de dimensiune A4 ori, mai mare, A3. Portretele sunt un cadou deosebit pentru orice ocazie, daca vreti sa vi se duca numele ca ati fost originali 🙂. Veti impresiona si le veti arata celor dragi cat de mult ii iubiti.

Asa cum ziceam, orice prilej este potrivit pentru a darui un portret, acesta fiind, totodata, ideal pentru orice varsta: zile de nastere, onomastici, petrecerea de majorat, Dragobete si Valentine’s Day (un portret al amandurora, inramat si asezat in camera voastra), sarbatorirea relatiei voastre, 1 si 8 Martie (mai ales pentru mamici, pe care le veti sensibiliza cu o asa surpriza inedita), cadou pentru diriginta sau profesorul preferat/a, din partea clasei, Craciun si ce mai aveti voi in minte.

Un portret nu se demodeaza niciodata, cu el nu aveti cum sa dati gres; este o varianta pentru toate buzunarele si pentru cam toate momentele deosebite. In plus, oamenii carora le daruiti un portret nu vor mai putea uita acest gest de atentie facut pentru ei…

Eu va astept aici cu propunerile voastre si abia astept sa le aducem, impreuna, zambetul pe buze celor dragi voua!

Iresponsabilitate

Ma intreb cum o persoana atat de responsabila, ca mine, poate fi atat de iresponsabila, in acelasi timp. Ma surprind, adesea, scormonind prin dulapurile imense ale irealitatii create de mine insami si, cu o privire salbatica, plina de durere crunta, realizez ca nu pot gasi nimic palpabil in adevarurile mele. Cu toate astea, esti un criminal, daca visez si vii sa ma trezesti.

Liniste sau dor

Privesti spre cer;
Eu te-am vazut, pe furis,
Dar o urma de iubire n-am mai gasit, pana acum, la tine.
Si ma mir sa te cunosc asa,
Facandu-ma ca nu pricep,
Iar tu te uiti la mine,
La privirea mea intoarsa de frica.
De frica clipei ce va veni;
Ca, poate, intorcandu-ma, n-o sa te mai vad.
Dar, spune-mi, ce este mazgalitura asta de viata
Pe care o tarasti dupa tine,
Ca florile petalele ofilite?
Asta-i prezentul tau,
Un trecut incarcerat in el?
Asa vrei sa faci un pas inainte,
Dansand pe ritmuri vechi, care inca te mai dor?
Ce esti tu pentru mine,
Liniste sau dor?

In noaptea Invierii

In noaptea Invierii,
Dumnezeul meu e vechi
In icoana lui stand trist, de veacuri,
Iar eu spre El ma aplec golaneste,
Sa-I explic incalceala din mintea mea:
“Hei, Doamne, cum as putea sa Iti vorbesc,
Cand eu, in gand, Te-am parasit, de-atatea ori?
Ori crezi ca sanse am sa scap
De tot ce e de moarte-n mine?”
Dar El tacea… Ca ce sa faca?
Asta face El de veci si-asa va ramanea mereu.
Ii zic: “Auzi, Tata, crezul meu e ca…

Florile mundane sunt mai frumoase decat Raiul Tau!”

De-atunci, El nu mi-a mai vorbit.

adu-mi, mare…

m-am simtit mereu ca-ntr-o alta viata

atunci cand mi-am trait destinul si

am crezut ca mai traisem macar doua vieti carnale.

crezusem ca am cunoscut Zeul

ce nu m-a inselat niciodata. Dar nu exista,

sau eu nu l-am aflat. Si-am avut de ales:

trecut sau prezent. Am ales prezentul

si mi s-a dat trecutul. De-atunci eu cred ca am trait

nu doua experiente de a exista, ci toata existenta

insasi. Sunt de demult, venita de departe,

retraind la nesfarsit amintiri ciudate

ce nu-mi dau pace.

traiesc la infinit acelasi film,

dar nu-i cunosc finalul.

trecut, trecut… as vrea sa fiu doar eu,

far’ sa ascult aceeasi melodie

fara strofe, fara ritm, ci un etern refren uzat,

cantat de vant in pietre aspre,

de valuri grele,-ntunecate,

ce nu-mi dau tarmul unde ‘sparg,

ce nu-mi alina sufletu-nsetat.

adu-mi, mare, ochii tai, sa mai vad o data

vesnicia unei faceri din care tot renasc,

fara rost, fara-ncetare, fara uitare, pentru trecut.

Noroc

Viata mea este dintotdeauna un trifoi cu trei foi, ce creste pe stanci grele de piatra colturoasa. Viata mea nu-mi aduce covor de zambete pe care sa pasesc in zilele ploioase si intru asa, plina de noroi in sufletul meu. Mi-am inchistat orice dorinta si-am ales sa fac tacere. M-am invaluit in amintiri, anapoda, fara vreun sens, cum arunci orice haina pe tine doar pentru datoria catre civilizatie.

De curand am incercat si eu sa-nvat a rade strengar, fara emotie. Dar n-am reusit. N-am lacrimi, nu plang… Inund inauntru, insa. 

Poate n-am noroc…

Fug de mine pictand (falsa vara pe frunze de toamna)

As vrea sa nu mai fiu ca-n alte dati cand, uitand

De lacrimile ce mi-au inecat suspinele fara glas

Am astupat tacerea din afara c-un sentiment ramas,

Ratacit printre frunzele toamnei, unde m-ai gasit plangand.

Murind o data m-am inchipuit pictand

Sori de vara pe frunze de toamna, agale.

Murind a doua oara, am ingenuncheat luand

Sub genunchi coaja de matase a privirii tale.

Din misterul zambetului tau altar mi-am construit.

Diminetile de altadata s-au prefacut in nopti viclene,

Cand amintiri tarzii mi se-ntetesc sub gene.

Raman vie in alte ganduri, in care, poate, degeaba n-am trait.