Si Eunice isi pleca fruntea pe al sau piept,
Al lui Petronius.
Parul lung, buclat, roscat ii cadea-n falduri
Pe umerii goi, pe marginea de pat.
Bratele-i subtiri zaceau, si ele, pe langa corp.
Rochia diafana ii impresura trupul, precum o mantie fara sens.
In vas curgea sangele rosu;
In vas, sangele lor semana cu vinul iubirii.
Ochii ei se stinsera etern, dar nu-nainte de ai lui.
Eunice
10 Jan 2012 Leave a comment
in diverse, dorinta, dragoste, durere, Eu, fericire, fotografie, ganduri, Images, iubire, nimic, Poezie, sentimente, singuratate, tacere, viata Tags: eunice, film, istorie, iubire, petronius, Qvo vadis, sange
Thanks