I-a trecut frumusetea

E dubios si are ceafa lata,

E baiatul care m-a iubit odata.

Si tine de mana o fata hidoasa,

E fada, e hada, nu-i deloc frumoasa.

Ei se-ndreapta spre mine,

Si-i observ mai bine:

Mi-e teama ca-i pierd din vedere,

Si-mi caut putere sa-l infrunt.

Il pun la pamant cu o privire,

Candva, prin iubire…

Pe langa mine, cu capul plecat trece.

Sa plece!

Si, vrand-nevrand,

Ii blestem in gand.